Made in Romania
Dintoteauna croitorii, cismarii şi designerii noştri, au încercat să îmbrace şi să încalţe această naţiune, atât cât să nu vedem români pe drumuri desculţi şi în fundul gol. Efortul lor a fost încununat de succes până în zile noastre. Românii s-au deprins astfel să se îmbrace şi să se încalţe cu produse confecţionate în ţară, cu excepţia unei categorii, minuscule , care a ales alt drum. Acest lucu a contribuit la dezvoltarea unei industrii proprii de profil, extrem de profitabilă pentru ţară, cu toată avalanşa de importuri aduse după aderarea noastră la U.E. Pe lângă faptul că preţul acestor produse autohtone este dimensionat la salariile şi veniturile noastre, produsele prezintă şi acele caracteristici ale naţiei, care le fac funcţionale şi întăresc sentimentul identităţii etnice. Important ( mai ales, pentru economie) este ca românii să-şi păstreze preferinţă pentru produsele indigene şi să nu îmbrăţişeze oferta străină, care ni se bagă pe gât prin tot felul de artificii, sofisticării şi tehnici de marketing, in care străinii sunt experţi. De curând, românii au învăţat şi ei lecţia desfacerii produselor pe internet, înfiinţând magazine online, care vând de câteva ori mai mult decât magazinele obişnuite. De asemenea, aceste magazine fac reduceri, oferă discounturi, premii etc. sporindu-şi vânzările substanţial, comparabil cu magazinele de afară. Studiile de piaţă arată că materialele din care sunt confecţionate produsele româneşti sunt de înaltă clasă, existând un raport excelent între material şi preţ, spre deosebire de produsele de afară, bine făcute, ce-i drept, dar proaste calitativ ( imitând adesea materialul de bază prin substituire cu materiale sintetice, acrilice etc.), neadaptate condiţiilor de climă şi relief de pe meleagurile noastre. Regula se aplică şi produselor alimentare româneşti, cu gusturi plăcute, apreciate de consumatori în comparaţie cu produsele străine, înţestate de e-uri, modificate genetic, cu diverse iz-uri, în mare lor parte, oferite la preţuri astronomice, din care jumătate e preţul ambajului. Ştiut fiind că românii au un adevărat cult pentru păstrarea sănătăţii, aceştia ocolesc produsele străine, mulţumindu-se cu ce găsesc pe piaţă liberă. Roşia românească, de exemplu, nu este atât de mare, pe cât ne-am dori (românul este prea sărac pentru a-şi pemite tratamente chimice, etc.), dar este gustoasă şi savuroasă, comparativ cu cea adusă de la turci sau din alte părţi. Instinctul românesc merge în direcţia respingerii străinătăţii, a ingineriei genetice, concomitent cu protejarea economiei naţionale, care pierde teren în faţa importurilor din ţari cu supraproducţie, suprasaturate.
