Luna martie a devenit, deja, sinonima cu tendintele in moda.
Ultima colectie Saint Laurent, desi a avut parte de review-uri cel putin stranii, reprezinta capul de afis al suplimentelor de tendinte. Evident, ne-am intrebat daca este vorba de o forma de ipocrizie, de marketing sau doar de un mesaj subliminal prin care lumea modei ii recunoaste lui Yves Saint Laurent geniul.

Mi se pare straniu ca o colectie ce nu a fost bine primita de critica sa fie extrem de vizibila, chiar… prea vizibila! Cum va explicati prezenta in majoritatea editorialelor de tendinte a unor piese-cheie din colectia semnata de Hedi Slimane pentru Saint Laurent?

Si pentru ca tot a venit vorba despre tendinte, imi este imposibil sa nu ma gandesc la una dintre calitatile principale ale modei, si anume rolul ei pur documentar. Tendintele, in afara de faptul ca sunt instrumente de lucru pentru designeri, stilisti si cumparatori frenetici, ar trebui sa prezinte o viziune de ansamblu, sa reflecte un spirit al epocii, sa vorbeasca despre evolutie.

Sa luam, de exemplu, cazul lui Jean Paul Gaultier. Ultima lui prezentare vorbeste raspicat despre majoritatea pieselor care l-au facut celebru. Secventa dupa secventa, absolut toate iesirile pe podium vorbeau despre o anumita epoca si, in special, despre epoca Madonna. In consecinta, apare si intrebarea: cine a impus tendinta, de fapt? Gaultier sau Madonna?
Pana vom obtine un raspuns satisfacator, sa ne oprim o secunda asupra uneia dintre directiile majore ale noului sezon, respectiv intoarcerea la formele & cliseele anilor ’60. Sigur, nimic nou, veti spune. Designerii fac constant obsesii pentru cate o perioada din moda si o devoreaza cu o pofta nebuna. OK, de acord. Dar in momentul in care imprimeuri cu mare priza la public in anii ’60, precum imprimeul „arlechin“, sau anumite taieturi cu care bunicile noastre erau teribil de familiare ajung sa impuna acum „noi“ directii, este firesc sa te intrebi ce anume mai inventeaza moda. Sau, poate, si moda a obosit si are nevoie de noi modalitati prin care sa se reinventeze?

Casa Balmain are solutia! Pantalonii cu talie joasa, deveniti deja o marca pentru ei, pe care ii propun intr-un imprimeu adorat in anii’60: imprimeul „tabla de sah“. Nimic nou, veti spune din nou! Nu este chiar adevarat. Pentru ca noile forme sunt extrem de fresh, pentru ca materialele si dimensiunile sunt chiar noi si pentru ca directia de styling, desi inspirata din epoca saizecista, propune o alta viziune.

Acest lucru este valabil si pentru Louis Vuitton. Nu imi dau seama daca designerii chiar au facut o pasiune nebuna pentru imprimeul „tabla de sah“ sau birourile internationale de stil au stabilit ca fara acest imprimeu nu putem respira! Nici macar nu mai conteaza motivele. Important este faptul ca noi ne putem bucura in liniste de anii ’60, avand la dispozitie piese extrem de noi. Cazul este clasat si toata lumea e fericita: tendintele si-au indeplinit rolul, iar fashionistele vor putea sa cumpere rochii in forma de A cu o puternica stampila a anului 2013, desi sursa de inspiratie este una prin excelenta retro!